De ce era John Locke aşa de disperat după aventură?
John Locke îşi dorea ceva, şi acel ceva s-a dovedit a fi insula. Viaţa lui de înainte de insulă fusese banală. Era un nimeni. Era aproape invizibil. Era un tip alb-negru într-o lume color şi ştia asta. Şi s-a implicat în povestea aia sperând că-l va face să se simtă viu. Dar n-a fost deloc realist. Şi-apoi a fost trezit la realitate. Şi apoi a ajuns pe insulă şi toate visele i s-au împlinit. Pentru un timp, toate visele lui au devenit realitate.

Ce ajutor voia Jacob de la Locke?
Când Ben şi Locke au mers la cabana lui Jacob, Locke era sceptic din pricina lui Ben. Îşi lua informaţiile de la Ben, care nu-i spusese nimic sincer. Şi-apoi îl vede pe Ben cu toată şarada aia ridicolă, în care mişcă scaunul şi-acolo nu-i nimeni. Şi Ben vorbeşte singur. Dar când Locke dă să iasă pe uşă, aude vocea aia care-i cere ajutorul, şi nu ştie dacă e Jacob sau Ben, căci e cu spatele. Dar simte. Simte că e ceva special. Şi asta îi întăreşte credinţa în magia insulei. Nu ştie despre ce ajutor e vorba, dar ştie că trebuie să-l dea.

Când ţi-ai dat seama cât de important e personajul Locke?
Atunci când a căpătat conţinut, când oamenii au început să interacţioneze cu el, când s-a adaptat grupului. Tot ce şi-a dorit John Locke vreodată era un loc în comunitate şi, poate, iubire, Şi locul şi l-a găsit destul de rapid. În primul sezon m-am distrat jucându-l pe John Locke, înţeleptul care trăieşte în pădure şi dă sfaturi bune oamenilor. A fost distractiv. Din fericire, insula avea alte planuri pentru el... ar fi putut deveni plictisitor.

Îţi mai aminteşti numerele?
Nu. Nu le-am ştiut niciodată. Nu.

Te-ai aşteptat ca personajul tău să supravieţuiască până la finele serialului?
Da. Povestea lui Locke e atât de legată de mitologia insulei încât atunci când se va afla ce e cu insula trebuie să se explice şi credinţa şi acţiunile lui Locke.

Poţi face un rezumat al experienţei Lost în una-două propoziţii?
Lost e cea mai distractivă experienţă din afara teatrului. O să-mi fie dor de John Locke. Foarte dor.

De ce crezi că are Locke ceva în comun cu toate celelalte personaje?
Pentru că ceea ce spune Locke e adevărat. Toată lumea se află aici cu un motiv. Şi acel motiv precede sosirea pe insulă. Locke e singurul care şi-a dat seama ce patetică era viaţa lui înainte de a veni pe insulă – vieţile tuturor personajelor erau cam triste înainte. De asta sunt aici.

De ce nu se-nţeleg Jack şi Locke?
Pentru că Jack e încăpăţânat. John Locke încearcă să negocieze, şi Jack e încăpăţânat.

Care e cel mai mare mister din Lost?
Insula. Ce e insula şi de ce am fost aduşi aici?

Dacă n-ai fi fost actor, ce-ai fi vrut să fii?
Dacă nu eram actor, eram alcoolic. Nu ştiu. Sunt actor de 35 de ani. Dacă nu eram actor, m-aş fi irosit.

Dacă nu-l jucai pe Locke, ce alt personaj din Lost ţi-ai fi dorit să fii?
Ben, probabil, pentru că e groaznic şi are multe secrete. Sau Hurley, pentru că e sincer şi amuzant. Sau Sawyer, pentru că pare să se distreze bine de tot.

De ce crezi că are Lost un asemenea succes internaţional?
Pentru că are o distribuţie complexă şi pentru că e un serial atipic pentru televiziunea americană. Nu se referă strict la cultura noastră. Şi arată foarte bine. E frumos filmat şi regizat, muzica e minunată şi actorii nu-s răi deloc. E unic şi s-ar putea să rămână unic. S-ar putea să fie copiat, dar va fi foarte greu.

Ai vreo idee apropo de cum se va termina Lost?
Niciuna. Nu-mi place să greşesc şi sunt sigur că ar fi o teorie greşită. Şi când am o teorie în cap şi sunt convins că am dreptate, am tendinţa să mă port conform teoriei cu pricina şi să anticipez finalul. Nu vreau să anticipez nimic în felul în care joc. Vreau să folosesc doar ceea ce ştiu acum.

Se gândeşte, cumva, Sawyer c-ar putea trăi şi-n altă parte decât pe insulă?
Nu prea cred. Sper că Sawyer va găsi un motiv să trăiască şi-n afara acestui microcosmos... am mai spus-o. E ceea ce sper pentru personajul ăsta. Nu ştiu dacă se gândeşte sau ba. Cred că a evoluat mult şi sper că, până la final, va simţi c-are dreptul la o a doua şansă. Dar nu-i clar. A făcut nişte lucruri foarte rele şi-o ştie... Deci dacă va avea parte de-o viaţă dincolo de insulă, cred că va fi alta decât cea de înainte. Are de rezolvat problemele cu propria-i karmă. Trebuie să se schimbe. Nu mai poate fi cel de înainte.

Există vreo ocazie pe care Sawyer s-o fi ratat pe insulă?
Da. Cred că putea s-o ducă mai bine dacă îi trata altfel pe oameni şi dacă lega nişte prietenii... Dar frumuseţea personajului stă în faptul că are nevoie de lecţii dure pentru a învaţa ceva. De fiecare dată când face rău cuiva de pe insulă, i se întoarce împotrivă. E bătut des, ostracizat... Şi-a făcut viaţa grea pe insulă cu mâna lui şi scenariştii au subliniat asta cu fiecare ocazie. De fapt... au făcut-o cu toate personajele. Trebuie să-ţi confrunţi demonii, să înveţi sau să mori. Da, dacă îşi învăţa lecţiile mai repede, i-ar fi fost mai uşor... dar nu e genul lui.

Care sunt poreclele favorite din cele inventate de Sawyer pentru ceilalţi?
Îmi plac foarte multe. Aş vrea să pot spune că eu le-am inventat. Singura scrisă de mine şi folosită e „obraji dulci”, din pilot. Îmi place „gogoaşă”, deşi e o răutate la adresa lui Hurley. „Gogoaşă” e amuzant. Şi-mi place „pistruiată”. La început nu mă omoram după ea, dar acum m-am obişnuit. Şi mi-a plăcut „Sally praştia”, apropo de fata lui Ben. „Sally praştia” a fost amuzant. „Domnul Curăţenie”, pentru Locke, îl descrie perfect. Din punct de vedere al poreclelor, a fost foarte distractiv. .

Care e momentul tău favorit din Lost?
Grea întrebare! Unul ţine de episodul The Long Con. Mi-a plăcut discursul cu armele. Cea cu şeriful... A fost o scenă amuzantă şi încordată. Am avut de rostit un monolog de faţă cu întreaga distribuţie. Am avut emoţii, dar a fost distractiv. Şi, deşi sunt foarte grele, mi-au plăcut toate scenele de pe apă – pluta aruncată în aer, etc... Mi-a plăcut episodul cu mine şi cu Harold Perrineau pe bucăţica aia de plută... nici n-aveam loc de mişcare... Eram ca-ntr-o producţie teatrală.

Care e cel mai mare mister din Lost?
Ce naiba se petrece? Zău, unde suntem? Vreau să aflu asta şi e interesant să fii de şase ani în serial şi să nu ştii care-i răspunsul la întrebarea asta. Unde suntem şi ce e locul ăsta? Suntem morţi cu toţii? Suntem vii? Abia aştept răspunsul. Singurul lucru ghicit a fost când am spus că insula se mişcă la fel ca Steaua Morţii. Şi Damon a început să se poarte ciudat şi am ştiut c-am nimerit-o. Dar asta a fost cu ceva timp în urmă...

Ai o teorie apropo de cum se va termina Lost?
Nu. Am renunţat la teorii. Scenariştii sunt geniali şi-am încredere în ceea ce fac. Sper să fie bine... Asta speră toată lumea... un final concis şi plin de semnificaţii.

Cum a devenit Sawyer credincios?
Din pricina circumstanţelor. A lecţiilor primite. Nu era deloc credincios, dar tot ceea ce s-a petrecut pe insulă l-a făcut să se schimbe... a existat şi o călătorie temporală... Dacă vrei să supravieţuieşti, iar el e un supravieţuitor, trebuie să accepţi ceea ce ţi se întâmplă... A trebuit s-accepte că nu toate lucrurile au o explicaţie.

Pe cine iubeşte Sawyer cu adevărat?
Hurley. Nu... A iubit-o pe Juliet. Eo dihotomie. O iubeşte pe Kate pentru că e inevitabil. Nu poate să n-o iubească. Aşa e scris. A aflat ce înseamnă dragostea adevărată cu Juliet... a fost o relaţie adevărată. A trebuit să înveţe despre ce e vorba pentru că iubirea aceea inevitabilă e diferită de una cultivată. Sunt două lucruri diferite. A învăţat multe fiind cu Juliet şi a fost ceva diferit de ceea ce ştia personajul lui. Iubirea inevitabilă e diferită... n-ai cum s-o controlezi. Dar a alege să începi o relaţie şi să ai grijă de ea, e cu totul altceva. A trebuit să renunţe la mai multe scuturi... Dar a făcut-o.

Dacă nu erai Sawyer, ce alt personaj din Lost ţi-ar fi plăcut să fii?
Locke ar fi fost amuzant. E un personaj amuzant. Îmi place dihotomia personajului... înainte de venirea pe insulă era atât de vulnerabi, era o victimă. Şi pe insulă e un soi de Indiana Jones. Îmi place dihotomia asta. E amuzantă pentru un actor. Şi-mi place Hurley, pentru că el e sufletul serialului. Mă emoţionează. E personaj comic, dar e şi sufletul serialului. Îi uneşte pe oameni. E un rol distractiv...

Dacă nu erai actor, ce-ai fi vrut să fii?
Un vagabond... Nu... Am vorbit de asta cu soţia mea – pe atunci era doar iubită - şi tocmai îmi dădeam demisia... din nou. Voiam să fiu pădurar şi agent imobiliar pentru că iubesc natura şi mi-am dorit mereu o fermă. Şi mi-am zis ca dacă tot nu-mi permit una, măcar să lucrez în mediul ăla. Deci asta era ideea mea cea genială – să fiu pădurar şi să câştig bani din imobiliare.

De ce crezi că are Lost un asemenea succes?
Pentru că oferă o mare diversitate de actori, limbi şi culturi, şi pentru că, astfel, a spart formula TV. Am avut subtitluri! Nu prea se-ntâmplă... Pentru subtitluri, mergi să vezi filme independente... Cred că serialul are câte ceva pentru fiecare om din lumea asta. E un serial despre oameni, nu ţine de un gen anume, precum serialele poliţiste, de exemplu. Nu se reduce totul la America. E un serial despre viaţă. E valabil în toată lumea.

Poţi face un rezumat al experienţei Lost în una-două propoziţii?
Grele întrebări! A fost o călătorie grozavă... ciudată. Probabil că va rămâne una dintre cele mai importante şi provocatoare experienţe artistice de care voi avea, vreodată, parte. Sunt foarte recunoscător. A fost distractiv.