Evangeline Lilly alias Kate din "Lost" a acordat un interviu postului AXN pe care il puteti citi in continuare.

E adevărat că eşti alergică la Hawaii?
Da. Înainte de a veni în Hawaii nu am avut nicio alergie şi se pare că aici sunt multe chestii la care-s alergică. Fie că e vorba de mucegaiul şi praful din case, fie soarele... oricum, pielea mea reacţionează altfel decât o face acasă. Aşadar, am un soi de reacţie alergică la vremea din Hawaii.

Vrei să vizitezi America Latină?
Da... Am fost de mai multe ori şi vreau să mă-ntorc pentru că sunt multe de văzut acolo. N-ai cum să vezi tot.

Unde ai fost?
La Buenos Aires, Lima, Tulum... La Cancun... dar sunt locuri mai frumoase în America Latină decât Cancun-ul. Am fost la Acapulco, deci am bifat şi zona Caraibelor. Aş vrea să merg în Guatemala. Am studiat America Latină în facultate şi-am făcut o lucrare despre Guatemala şi istoria ţării mi se pare fascinantă.

Vorbeşti spaniola?
Da.

Ştii să te caţeri în copaci?
Da. Şi-o să mă vedeţi cocoţată într-unul foarte mare, chiar la începutul sezonului şase. Toate zgârieturile le am de la căţăratul în copacii din Hawaii. Mă plac.

De ce se oferă Kate întotdeauna să-şi rişte viaţa?
Cred că a fost mai curajoasă de-atât şi a riscat şi mai mult. Acum e mamă şi e mai grijulie. Maternitatea a îmblânzit-o mult şi i-a dat un motiv să-şi dorească să se protejeze. S-a maturizat. Nu mai e atât de dornică să moară cum era în primul sezon.

Dar încă te mai caţeri în copaci, nu?
Da... În copacul de care vorbeam am ajuns în mod accidental.

Şi-o să aflăm, în fine, cine rămâne cu Kate?
Aşa cred. N-am citit ultimul episod încă, aşa că-s la fel de curioasă ca voi.

Care e scena ta favorită din Lost?
Nu cred că e una anume. Dar un anume episod iese în evidenţă – cel în care Claire naşte şi Boone moare. Juxtapunerea aia de moarte şi naştere mi s-a părut plină de semnificaţii, deopotrivă dură şi pozitivă. Momentul ăla, pentru mine, a dictat tonul serialului – mi-a spus cum ni se va dezvălui întreaga mitologie.

Care e cel mai mare mister din Lost?
Mie mi-au plăcut numerele. Nu am mai revenit de mult timp la ele... Sper să capete importanţă pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul sezonului şase.

Îţi aminteşti numerele?
Niciodată n-am ţinut minte numere. 8... 14... 15, 16, 26, 32, poate... 35, 42... nu ştiu.

Poţi face un rezumat al experienţei Lost în una-două propoziţii?
Când voi fi bătrână şi voi privi în urmă, cred că va fi una dintre cele mai importante experienţe ale vieţii mele. M-a învăţat mai multe despre branşă decât m-aş fi aşteptat şi simt că, acum, sunt pregătită pentru orice îmi va rezerva viaţa. Nu mă aşteptam...

Dacă nu erai actriţă, ce ai fi vrut să fii?
Scriitoare.

Dacă nu erai Kate, ce alt personaj din Lost ai fi vrut să fii?
Claire. Aşa am spus din prima clipă. Mi-ar fi plăcut să fiu însărcinată şi să joc toate stările alea. Şi povestea lui Claire din sezonul 6 e nebunească. O provocare grozavă pentru o actriţă...

Când a devenit Kate credincioasă?
E credincioasă? Aşa o vezi? Nu ştiu... n-am simţit niciodată că s-a implicat în mitologia serialului. E unul dintre personajele complet separate de noţiunile mitologice şi mi-e greu s-o văd trecând de-o anumită parte: credinţă sau raţiune. Cred că în sezonul 6, şi e o premieră, Kate a devenit măsura normalităţii. Toţi cei de pe insulă şi din serial, în general, par un pic nebuni, şi Kate e una dintre cei care – deşi la început era una dintre nebuni – conferă normalitate serialului.

Ai ceva amintiri de pe parcursul filmărilor?
Prea multe... mult prea multe. Ceea ce e amuzant, pentru că eu cred că toată plăcerea călătoritului constă în amintiri. Nu călătoria în sine, ci amintirile. Şi cred că aşa se va întâmpla şi cu serialul – vom rămâne cu amintirile pe care le vom lua cu noi. Dar când faci parte din asemenea amintiri, am senzaţia că anumite momente trec pe lângă tine fără să ştii cât de importante sunt.

Eşti tristă că serialul se apropie de final?
E o senzaţie dulce-amară. Mă bucur să revin la viaţa mea de înainte, să pot alege ce să fac. Şi rolul ăsta mi-a deschis atâtea porţi încât sunt gata să dau piept cu lumea. Dar, în acelaşi timp, o să-mi fie dor de familia mea de aici – de echipă, de actori, de toţi aceşti oameni care au ajuns să însemne atât de mult pentru mine. O să fie greu să-mi iau „la revedere” de la ei.

De ce crezi că se bucură Lost de atâta succes?
Oh... Suntem la sezonul şase şi-ncerc să-mi amintesc ce spuneam la primul... Acum cercul e complet. E un serial foarte emoţionant şi e imposibil de clasat într-un anume gen. Combină mai multe genuri TV, mai multe etnii, culturi şi credinţe. Şi e foarte cinematografic. Lost a creat precedentul prin care televiziunea a început să imite filmul. Am fost primul şi, probabil, ultimul serial în care echipa a avut voie să decidă când vom termina – de obicei, asta e o decizie financiară. Cred că e un serial unic. J.J. şi Damon şi-au asumat un risc uriaş. Ştiau că urma să fie ori un succes imens, fie un eşec de proporţii catastrofice. Dar a venit într-un moment în care lumea era pregătită. Orice lucru nou care explodează, care e uriaş, fie că e vorba de Beatles, Elvis sau altceva, depinde de momentul în care apare. Dacă apăreau cu 10 mai devreme, lumea n-ar fi fost pregătită pentru ei şi ar fi rămas anonimi. Aşa şi cu serialul nostru. Lumea era sătulă de reality TV şi plictisită de aceleaşi şi aceleaşi seriale, şi voia ceva proaspăt şi nou. Şi noi le-am dat.

Ce le transmiţi spectatorilor AXN?
Mulţumesc că vă uitaţi. Că sunteţi nişte fani atât de loiali. A fost o aventură minunată. Mulţumesc că ne-aţi însoţit.

Ai vreo teorie apropo de cum se va termina Lost?
Niciuna. N-am avut niciodată. Eu mă uit pentru că-mi plac personajele şi poveştile. Mitologia nu mă atrage, aşa că n-am nici teorii şi nici previziuni. În ceea ce priveşte mitologia, sunt gata să fiu surprinsă.

Crezi că fanilor o să le placă finalul?
Nu ştiu. Ideea e că, în punctul în care am ajuns, fie că ne iubiţi, fie că ne urâţi, de uitat n-o să ne puteţi uita. Nu ştiu cum se termină serialul şi nu ştiu ce vrea publicul. Nu ştiu dacă vor să se termine aşa cum se va termina. Unii vor fi satisfăcuţi, alţii vor fi dezamăgiţi. Aşa e dat să fie.